Dailies #63

— Mystery trader buys all Europe’s cocoa.

— White House demonstrates American commitment to free speech by shutting down 73,000 blogs in one day.

— Last month was the hottest June ever recorded on Earth, the US National Oceanic and Atmospheric Administration said Thursday.

— Wedding from hell: Ringbearer has a seizure, the groom’s mother collapses, a guest learns his father has died and two children suffer head injuries. Suddenly your best man getting drunk before the toast doesn’t seem so bad.

— The state’s youth detention agency was ripped as incompetent in a blistering report yesterday for allowing three murderers and a robber to attend a sex-soaked “social dance” at a facility in Orange County with less security than one would find “at a high-school prom”.

— China Mieville • The City & The City – l-am asteptat atata vreme, am citit atatea recenzii sclipitoare, si totusi e doar o dezamagire crunta, un rateu pe care l-am oprit putin dupa jumatate. Suna mai bine cand o spun in engleza: there was no fantasy, the case a boring procedural of typical historical fiction, the characters flat and paper thin, the dialogue stilted and terrible, the plotting tedious. What a waste.

— Amintindu-mi cine navigheaza nava – acum ca Steven Moffat, geniul din spatele Coupling, Jekyll si al episoadelor timpurii perfecte din Dr Who, e la carma, i-am mai dat o sansa noului sezon din Doctor Who. Pustiul care-l joaca pe noul doctor ma enerveaza la fel de tare ca prima oara cand am incercat sa-l vad, dar am reusit sa ignor asta restul sezonului – pe care l-am vazut intr-un maraton tipic intr-o duminica plictisitoare. Scenariile sunt absolut fantastice, in special episoadele 3, 4, 5 si 10 (scris de Richard Curtis), iar sfarsitul sezonului – duetul 12 si 13 – e o dovada incredibila de story-telling combinand tot ce-am iubit vreodata si in special sezonul asta la Dr Who, ba chiar aruncand si chiuveta in ecuatie, pentru a realiza un arc de poveste nemaipomenit, comparabil cu sezonul 4 din Angel si sezonul 5 din Supernatural, realizand o apocalipsa cvasi-perfecta. Noua asistenta, Karen Gillan, asa cum am mai zis, e excelenta – se pare ca nu am fost singurul naucit de Carey Mulligan in Blink. Hello, nurse. Atot-perfecta Lizzie Corday Alex Kingston ne onoreaza cu prezenta in cateva episoade. In rest… ce pot sa zic? Cel mai bun sezon al serialului a fost saturat cu povesti bune, toti inamicii posibili si foarte mult umor.

Dailies #29

— Win7! Win7! Win7!  RTM! RTM! RTM!…and nobody gives a good damn.

— Wee! Au venit King-urile. Toate, cu exceptia notabila a copertii la The Bachman Books (Rage, The Long Walk, Roadwork, The Running Man), arata excelent. Incep cu Cell. :>

— Avand nevoie de o doza de Doctor Who, m-am apucat, in sfarsit, de Torchwood…dar nu e doctorul, nu e Rose, e doar capitanul si gasca lui de idioti. Am renuntat dupa sapte episoade :<

— Being Human – comedie britanica despre trei colegi de camera – vampir, varcolac, fantoma. Incepe bine, distreaza, dar spre sfarsitul primului sezon deja incepe sa enerveze. Merita o vizionare.

— Ultraviolet – unul din cele mai bune seriale despre vampiri de pe piata. De fapt o miniserie britanica de sase episoade, dar povestea excelenta si distributia geniala (Jack Davenport, Idris Elba, Fiona Dolman) tin locul foarte bine.

— Royal Pains – comedie noua, abia a ajuns la jumatatea sezonului, dar deja m-a incantat. Mark Feuerstein e genial in rolul sau, iar povestile, chiar daca mereu la bordura dintre ilar si ridicol, amuza. De vazut.

— Leverage – varianta americana la Hustle. Amuzant, distractiv, bine facut, personaje interesante si distributie pe masura celei britanice (Timothy Hutton, Christian Kane !!!11, Gina Bellman !!1, Beth Riesgraf, Aldis Hodge). De vazut.

— Dintr-o plictiseala incredibila si o dragoste pentru masochism, m-am apucat de CSI Miami. Da, acea idiotenie.  Am tocat cele sapte sezoane in sapte zile si trebuie sa recunosc ca am un nou respect pentru operatorii de camera din California, eu n-as fi rezistat atat, mi-as fi luat viata sau as fi demis inca de la filmarile primului sezon. De evitat cu costul propriei vieti.

Dailies #12

Dr Who (seria noua, S1-4) – distractiv, vazubil, cu mentiunile ca, de prea multe ori, e over-the-top, chiar pana la punctul ridicolului, drama e inconsistenta, sci-fi-ul cam sec, iar prima asistenta si primul doctor au fost cam stresanti. Episoadele lui Moffat (The Doctor Dances, The Girl in the Fireplace, Blink) insa au fost mirobolante si abia astept noul sezon (2010) in care el va fi noul show-runner, preluand comanda de la Russell T. Davies.

Oz (S1-6) – prima oara cand l-am vazut cap-coada si, astfel, am terminat, intr-un final, toata serialele excelente de la HBO. Brutal, difficult, uncompromising, unpleasant, unsettling and utterly brilliant.

Roswell (S1-3) – multa (pseudo)drama adolescentina si sci-fi aproape inexistent, o atmosfera mai touchy feely feminina decat in Gilmore Girls, povesti mediocre si actori cvasi-decenti (desi are guest-stars excelenti: Richard Schiff, Julie Benz, Diane Farr, Devon Gummersall) au determinat o vizionare greoaie, inca ma chinui acum cu o duzina de episoade si termin seria. Nerecomandat.

Roseanne (S1-9) – bun, amuzant, dar nu intr-atat de mult pe cat imi aminteam din copilarie. Are momentele lui, dar deseori da si cu bata-n balta, iar primele trei sezoane sunt al naibii de ‘preachy’, iar ca oricare alt sitcom de durata, se autodistruge in ultimele doua sezoane… culminand cu tristul monolog. John Goodman, Laurie Metcalf, Sara Gilbert si Johnny Galecki sunt absolut dementiali. RIP Glenn Quinn.

Will & Grace (S5-8) – mult mai amuzant in prezenta alcoolului. Sezoanele din urma mi s-au parut chiar mai amuzante decat primele, chiar daca deseori, asa cum era de asteptat, era obositoare unele running gags (iar faptul ca a devenit din ce in ce over-the-top a ajutat). Sean Hayes si Megan Mullally insa l-au tinut bine pe picioare. Leo si Vince devenisera stresanti la sfarsit, iar series-finale-ul a fost extrem de fortat, dar, per total, a fost o sedere placuta.

Cybill (S1-4) – il prinsesem in difuzarea originala la noi si mi-a placut asa ca am sarit pe ocazia revederii. Shepherd, Baranski, Witt, Krause si Rosenberg formeaza o distributie de invidiat, iar scenariile sunt extrem de haioase, au rezistat cu brio timpului (la un sitcom, 15 ani chiar reprezinta ceva), cel putin in primele trei sezoane. In al patrulea accentul cade pe Cybill, nu restul personajelor, si din cauza cretinelor sale influente pseudo-feministe, serialul devine extrem de enervant, nici n-am rezistat la ultimele 11 episoade ale seriei. Am trecut si Moonlighting pe to-get-list. Mi-a placut prima oara, cat de prost poate sa mi se para acum?

Din cauza muncii, to-watch-list-ul s-a dublat: The Simpsons (S1-10), Monty Python’s Flying Circus (S1-4), Yes Minister (S1-3), The Outer Limits (1963, S1-2), The Outer Limits (1995, S1), Sliders (S1-2). Iar, ca un bonus, am reusit sa strang cateva bunatati pentru ziua mea: The Great War, World At War, History of WW2, Complete History of WW2, pentru insumarea unui total de 88 de ore de distractie. Personal aside:

Me: btw, cybill s1-4 intra perfect pe 6 dvduri
Me: asta e prima oara cand vad episoade de sitcom (22min) la 350mb
Me: will and grace 175mb, roseanne 233mb, cybill 350mb
Me: talk about needy women
GD: ha ha. nice one